Imbunatatirea zilnica a protectiei drepturilor omului este una dintre misiunile fundamentale ale Consiliului Europei. In acest scop, el si-a fixat patru directii principale de actiune:

• realizarea unor sisteme de control si de protectie eficace a drepturilor si libertatilor fundamentale;
• identificarea noilor amenintari la adresa drepturilor omului si a demnitatii umane;
• sensibilizarea publicului asupra importantei drepturilor omului;
• promovarea educatiei si a formarii profesionale in materia drepturilor omului.

Printre cele mai importante tratate in aceasta materie figureaza Conventia europeana a drepturilor omului, Carta sociala europeana revizuita, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante si Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale.

CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Un pas decisiv

Cea mai semnificativa realizare a Consiliului Europei ramane Conventia europeana a drepturilor omului, tratat international de o importanta fara precedent care a fost adoptata in 1950 si a intrat in vigoare in 1953. Conventia defineste drepturile si libertatile pe care statele membre se angajeaza sa le garanteze oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor. Ea stabileste, de asemenea, un sistem international de protectie: statele si particularii, indiferent de nationalitatea lor pot sesiza Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg daca considera ca unul sau mai multe din drepturile garantate de Conventie au fost violate de unul din statele contractante.

Conventia garanteaza, printre altele: dreptul la viata, la protectie impotriva torturii si a tratamentelor inumane, la libertate si securitate, la un proces echitabil, la respectarea corespondentei si a vietii private si familiale, la libertatea de exprimare (inclusiv liberta- tea presei), la libertatea de gandire, constiinta si religie, cat si la libertatea de reuniune pasnica si de asociere. Protocoalele aditionale au adaugat alte drepturi fata de cele recunoscute prin Conventie, cum ar fi: abolirea pedepsei cu moartea (Protocolul nr. 6).

Aplicarea Conventiei

Mecanismul initial de control cuprindea doua institutii: Comisia europeana a drepturilor omului (1954) care avea esentialmente functia de filtru si Curtea europeana a drepturilor omului (1959) care se pronunta asupra cauzelor transmise de Comisie sau de guverne. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei controla executarea deciziilor Curtii si se pronunta in cauzele declarate ca admisibile de catre Comisie, dar care nu fusesera transmise Curtii.

De la inceputul anilor 80, volumul plangerilor a crescut periodic, supraincarcand sistemul si lungind procedura, care putea sa dureze cinci ani de la introducerea plangerii si pana la decizia finala.

Un sistem care evolueaza permanent

O reforma a procedurii se dovedea necesara ca urmare a multiplicarii numarului de plangeri, a cresterii continue a complexitatii lor si a extinderii Consiliului Europei, care a trecut de la 23 la 40 de state membre intre 1989 si 1996. Iata de ce un nou protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, Protocolul nr.11, intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998, a instituit o Curte unica permanenta care a inlocuit cele doua institutii precedente.

O curte unica a drepturilor omului

Curtea europeana a drepturilor omului este acum direct accesibila persoanelor, iar jurisdictia sa este obligatorie pentru toate statele contractante. Ea functioneaza permanent, ocupandu-se de toate stadiile preliminare ale unei cauze si elaborand deciziile.

Curtea este formata dintr-un numar de judecatori egal cu cel al statelor contractante. Judecatorii sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, care desemneaza unul din cei 3 candidati propusi initial de guverne. Judecatorii se bucura de o independenta totala in exercitarea functiilor lor, fara sa reprezinte statul care i-a propus.

Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia).

Cauzele care nu indeplinesc una sau alta din conditiile necesare pentru a fi admisibile (de exemplu, obligatia de a fi epuizat in prealabil toate recursurile juridice la nivel national) sau care sunt in mod clar nefondate sunt, dupa filtraj, retrase din sistem, intr-un stadiu de inceput, ca urmare a deciziei unanime a Curtii, luate de un comitet alcatuit din 3 judecatori. In majoritatea cazurilor, Curtea decide intr-o Camera de 7 judecatori. Daca apoi cauzele sunt declarate admisibile, Camera se va afla la dispozitia partilor pentru a se ajunge la o intelegere amiabila. In situatia in care partile nu se inteleg, Camera isi formuleaza decizia.

In situatii exceptionale, atunci cand, de exemplu, o cauza ridica o problema grava de interpretare sau aplicare a Conventiei, acesta poate fi trimis catre o Mare camera de 17 judecatori, fie de o Camera inainte ca aceasta sa decida, fie de una din parti, in timp de 3 luni dupa decizia unei Camere. Deciziile Camerei devin definitive dupa 3 luni iar cele ale Marii camere sunt definitive. Deciziile Curtii sunt obligatorii pentru statele implicate.

Controlul executarii deciziilor Curtii in care s-a constatat existenta unei incalcari revine Comitetului Ministrilor, care se asigura, in special, ca statele adopta masurile generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare pentru evitarea unor noi incalcari. El se asigura, de asemenea, de efectuarea catre reclamant a platii satisfactiei echitabile acordate de Curte si, in anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).

… care acopera toate problemele societatii

Plângerile individuale se refera la chestiuni din ce în ce mai diverse:

• disparitii si asasinate;
• tortura si rele tratamente pentru detinuti;
• privarea arbitrara de libertate;
• absenta accesului la un tribunal;
• absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
• ascultarea telefoanelor;
• deportarea si extradarea;
• discriminarea homosexualilor;
• libertatea presei;
• drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;
• ingerinte asupra dreptului la proprietate;
• dizolvarea partidelor politice.

O noua reforma

Dat fiind ca numarul cauzelor supuse Curtii a cunoscut o crestere neincetata, un alt proces de reforma a fost lansat, conducand la adoptarea unui nou Protocol, nr. 14. Acest protocol, care va intra in vigoare in momentul ratificarii de catre toate statele contractante, diminueaza nivelul interventiei judiciare in cauzele cele mai frecvent intalnite. Un singur judecator (si nu un comitet format din 3 judecatori cum este cazul in prezent) va putea respinge cauzele care sunt in mod clar inadmisibile si un comitet alcatuit din 3 judecatori va fi abilitat sa declare acceptabile si judecate cauzele respective, care sunt tratate in prezent de o camera formata din 7 judecatori. In plus, notiunea de "prejudiciu suportat" va fi introdusa, ceea ce va permite Curtii sa respinga cauzele daca reclamantul n-a suferit un asemenea prejudiciu. Totusi, ea poate proceda astfel numai daca respectarea drepturilor omului nu obliga Curtea sa examineze cauza pe fond si daca aceasta a fost examinata corespunzator de un tribunal intern.

CARTA SOCIALA EUROPEANA

Drepturile sociale fundamentale

Carta sociala europeana stabileste drepturile si libertatile si procedurile de control, garantand respectarea lor de catre statele membre. Carta sociala europeana revizuita din 1996 a intrat in vigoare in 1999 si inlocuieste treptat tratatul din 1961.

Drepturile garantate de Carta privesc pe toti europenii in viata lor cotidiana si se refera la locuinta, sanatate, educatie, locurile de munca, protectia sociala, libera circulatie a persoanelor si nediscriminarea.

Comitetul european al drepturilor sociale

Comitetul european al drepturilor sociale (CEDS) verifica daca statele membre si-au onorat obligatiile conform Cartei. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei alege cei 15 membri independenti si impartiali pentru o perioada de 6 ani care se poate reinnoi o singura data. CEDS apreciaza daca legislatia si practica in statele parti la Carta sunt conforme cu prevederile acesteia.

O procedura de control bazata pe rapoarte nationale

Statele parti supun anual un raport asupra modului de aplicare a Cartei in drept si in practica. CEDS examineaza rapoartele, decide daca situatiile nationale sunt conforme sau nu cu prevederile Cartei si publica anual concluziile sale. Daca un stat nu actioneaza ca urmare a deciziei CEDS, Comitetul Ministrilor adreseaza o recomandare statului de a-si modifica legislatia si practica.

O procedura de reclamatii colective

Plangerile privind incalcarile Cartei pot fi adresate CEDS conform protocolului deschis spre semnare in 1995 care a intrat in vigoare in 1998.

• Pentru toate statele care au acceptat procedura, de catre:
Confederatia europeana a sindicatelor (CTUS), Uniunea confederatiilor industriasilor si patronilor din Europa (UNICE) si Organizatia internationala a patronilor (IOE);

Organizatiile neguvernamentale (ONG-urile) cu statut consultativ pe langa Consiliul Europei care au fost inscrise pe o lista stabilita in acest scop de Comitetul guvernamental;

Organizatiile patronale si sindicale din tara respectiva.
• Pentru cazurile în care statele au acceptat o asemenea posibilitate, de catre:
- ONG-uri nationale.

CEDS examineaza plangerile si le declara admisibile daca indeplinesc cerintele formale. Dupa declararea admisibilitatii urmeaza o procedura scrisa care implica un schimb de memorii in urma carora CEDS poate decide audierea publica. Apoi CEDS decide asupra cazului pe baza probelor si raporteaza concluziile lui Comitetului Ministrilor si partilor in cauza. Raportul este publicat in interval de 4 luni de la decizie. In final, Comitetul Ministrilor adopta o rezolutie. Daca este cazul, el poate recomanda masuri specifice pentru a aduce legislatia si practica statului in conformitate cu Carta.

Efectele cartei în diferite state

Ca urmare a sistemului de monitorizare, statele membre procedeaza la numeroase schimbari in legislatie si practica pentru a se supune dispozitiilor Cartei. Detaliile si dezvoltarile curente figureaza in fisele de informare pe tari disponibile pe internet

Website :

http://www.coe.int/t/e/human_rights/esc/

CONVENTIA PENTRU PREVENIREA TORTURII

Prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante

Noi ignoram ce se intampla in spatele portilor inchise ale inchisorilor, comisariatelor de politie, institutiilor psihiatrice sau ale altor locuri asemanatoare. De aceea, Consiliul Europei a adoptat, in 1987, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, care a intrat in vigoare in 1989. Aceasta Conventie completeaza protectia asigurata de Conventia europeana a drepturilor omului instituind un Comitet european pentru prevenirea torturii (CPT).

CPT este compus din experti independenti si impartiali, care provin din domenii diferite: juristi, medici, experti in probleme penitenciare sau ale politiei.

Vizitele punctuale

CPT viziteaza orice fel de loc de detentie: inchisori si centre de detentie pentru minori, posturi de politie, centre de detinere a detinutilor imigranti si spitale psihiatrice pentru a examina tratamentul aplicat persoanelor private de libertate. El are acces nelimitat la locurile de detentie, poate intervieva fara martori detinutii si poate intra in contact, in mod liber, cu orice alta persoana sau organizatie neguvernamentala susceptibila de a-i furniza informatii.

Obiectivul urmarit de Comitet este intarirea protectiei detinutilor impotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, si nu condamnarea statelor pentru abuzuri. Dupa fiecare vizita, Comitetul elaboreaza un raport in care stabileste rezultatele vizitei si recomandarile pe care le considera necesare pentru imbunatatirea situatiei persoanelor private de libertate. Acest raport confidential este trimis statului in cauza. Raportul include solicitarea unui raspuns scris din partea statului, in care sa se precizeze masurile luate pentru aplicarea recomandarilor facute, reactiile la comentariile formulate si raspunsurile la informatiile solicitate. Rapoartele CPT si raspunsurile statelor in cauza sunt confidentiale, dar a devenit o practica obisnuita ca statele sa fie de acord sa faca publice aceste documente.

In cazul exceptional in care un stat nu reuseste sa coopereze, CPT poate decide sa faca o declaratie publica.

CONVENTIA CADRU PENTRU PROTECTIA MINORITATILOR NATIONALE

Protectia persoanelor apartinand minoritatilor nationale

Ca urmare a Summit-ului sefilor de stat si de guvern de la Viena (1993), Consiliul Europei a adoptat in 1994 Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic destinat protejarii minoritatilor nationale in general. Aceasta conventie-cadru defineste anumite obiective pe care statele contractante se angajeaza sa le urmareasca prin intermediul legislatiei si politicilor nationale, cum sunt egalitatea in fata legii, adoptarea de masuri vizand pastrarea si punerea in valoare a culturilor, protejarea identitatilor, religiilor, limbilor minoritare si traditiilor, garantarea accesului la media, stabilirea de relatii transfrontaliere libere si pasnice.

Conventia-cadru a intrat in vigoare la 1 februarie 1998. Statele contractante trebuie sa pregateasca un raport privind masurile adoptate si sa-l prezinte in termen de 1 an de la data ratificarii si apoi odata la fiecare 5 ani. Comitetul Ministrilor, ajutat de un Comitet consultativ alcatuit din 18 experti independenti sunt implicati in monitorizarea Conventiei cadru. Comitetul Consultativ evalueaza aceste rapoarte si determina daca obligatiile au fost complet indeplinite. Opiniile lui sunt transmise Comitetului Ministrilor care informeaza statele parti asupra concluziilor si recomandarilor. Regulile care guverneaza aceasta procedura de monitorizare permit, de asemenea, organizatiilor neguvernamentale si asociatiilor minoritatilor sa transmita informatii si/sau rapoarte alternative.

Minoritatile nationale în Europa

Consiliul Europei a imaginat o serie de activitati pentru protectia minoritatilor nationale ca parte a programului sau de cooperare si asistenta: organizarea de reuniuni pentru a oferi informatii detaliate despre Conventia cadru pentru minoritatile nationale (si alte instrumente juridice europene) si incurajeaza statele care nu sunt parte la Conventia-cadru sa o semneze si sa o ratifice. Pentru statele parti reuniunile de informare permit discutarea, de o maniera aprofundata, evolutiile intervenite la nivel national si cel privind aplicarea Conventiei-cadru. Delegatiile includ parlamentari, oficiali guvernamentali si reprezentanti ai minoritatilor nationale. Sunt efectuate, de asemenea, expertize legislative privind chestiuni relative la protectia minoritatilor nationale. Sunt organizate, totodata, seminarii de pregatire asupra redactarii rapoartelor statale cu scopul de a eficientiza procedura de supervizare.

La 3 noiembrie 2004, Delegatii Ministrilor au decis reactivarea Comitetului de experti privind chestiunile relative la minoritatile nationale (DH-MIN). Mandatul DH-MIN prevede cooperarea cu alte organizatii internationale, precum si participarea acestora.

COMISIA EUROPEANA INPOTRIVA RASISMULUI SI INTOLERANTEI

Lupta impotriva rasismului si intolerantei

Comisia europeana impotriva rasismului si intolerantei (ECRI) a fost infiintata la Summit-ul de la Viena din 1993. ECRI este un mecanism independent de monitorizare a carui sarcina este combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei in toate statele membre ale Consiliului Europei prin perspectiva protectiei drepturilor omului. Activitatea ECRI cuprinde toate masurile necesare pentru combaterea violentei, discriminarii si prejudecatilor cu care se confrunta persoanele sau grupurile de persoane si care au la baza rasa, culoarea, limba, religia, nationalitatea sau originea nationala ori etnica.

Programul de activitati al ECRI cuprinde trei aspecte: abordari tara-cu-tara, activitati pe teme generale si relatiile cu societatea civila.

In cadrul abordarilor tara-cu-tara, ECRI elaboreaza rapoarte care contin o analiza aprofundata a situatiei din fiecare stat membru al Consiliului Europei in ceea ce priveste fenomenele de rasism si de discriminare rasiala precum si propuneri concrete pentru a ajuta gu- vernele sa rezolve orice problema identificata.

Ca parte a activitatii sale pe teme generale, ECRI a adoptat noua recomandari de politica generala adresate guvernelor tuturor statelor membre. Acestea se refera la principalele probleme care se pun in prezent in domeniul luptei impotriva rasismului si intolerantei si prevad liniile directoare pentru dezvoltarea unor politici nationale cuprinzatoare.

Programul ECRI de actiune referitor la relatiile cu societatea civila urmareste sa implice pe deplin societatea civila in lupta impotriva rasismului si intolerantei si sa promoveze dialogul intercultural bazat pe respectul reciproc intre diferitele segmente ale societatii.

Egalitatea intre femei si barbati

Din perspectiva generala a protectiei si promovarii drepturilor omului, Consiliul Europei urmareste sa combata orice ingerinta asupra libertatii si demnitatii femeilor (de exemplu: violenta la adresa femeilor, traficul de fiinte umane in scopul exploatarii sexuale sau orice alta forma de exploatare), sa elimine discriminarile bazate pe sex, sa favorizeze o reprezentare echilibrata a femeilor si barbatilor in viata politica si publica si sa incurajeze integrarea unei atari perspective in toate programele si politicile adoptate.

Comitetul director pentru egalitatea intre femei si barbati (CDEG) pregateste conferintele ministeriale, organizeaza seminare si publica studii asupra acestor chestiuni.

CONVENTIA EUROPEANA PRIVIND LUPTA IMPOTRIVA TRAFICULUI DE FIINTE UMANE

Fiinta umana nu este de vanzare

In fiecare an, mii de femei, copii si barbati sunt victime ale traficului in scopul exploatarii sexuale sau alt gen de exploatare, in interiorul or in exteriorul frontierelor tarilor lor. Acest fenomen a dobandit o amploare fara precedent, incat se poate vorbi de o noua forma de sclavaj.

Consiliul Europei este o organizatie internationala a carei preocupare principala consta in salvgardarea si protectia drepturilor persoanei umane. Printre cele 46 de state membre ale sale exista tari de origine, de tranzit si de destinatie a victimelor acestui trafic.

Datorita acestei imprejurari Organizatia este bine plasata pentru a se asigura ca statele ce o compun adopta masuri pentru combaterea traficului cu fiinte umane.

Consiliul Europei a adoptat Conventia europeana privind lupta contra traficului cu fiinte umane la 3 mai 2005, deschisa in vederea semnarii tuturor statelor membre.

Obiectul acestei conventii este prevenirea si combaterea traficului cu fiinte umane sub toate formele, nationale si internationale, legate sau nu de crima organizata.

Un prim principiu fundamental enuntat cu precizie in noua conventie prevede ca protectia si promovarea drepturilor victimelor trebuie sa fie asigurata fara nici o diseminare, indiferent daca este bazata pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau de alta natura, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

Principala valoare adaugata a acestei conventii este adoptarea unei perspective bazate pe drepturile persoanei umane, atentia pe care ea acorda protectiei victimelor si mecanismul sau independent de monitorizare, care garanteaza respectarea de catre Parti a dispozitiilor conventiei.

Cooperarea si sensibilizarea în materia drepturilor omului

Programe de cooperare

Consiliul Europei sustine si asista statele membre si organizatiile neguvernamentale in eforturile lor de promovare a respectarii drepturilor omului. In cadrul programelor sale de cooperare, el organizeaza actiuni de formare pentru grupuri profesionale privind Conventia europeana a drepturilor omului - judecatori, procurori, functionari ai politiei si juristi. De asemenea, in aceste programe sunt incluse expertize legislative asupra compatibilitatii legilor sau proiectelor de legi cu normele europene de protectie a drepturilor omului; traducerea si publicarea documentelor in materia drepturilor omului in limbile noilor state membre; seminarii si mese rotunde consacrate institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului sau alte cursuri de pregatire pentru personalul Agentilor guvernamentali la Curtea europeana a drepturilor omului.

Programelor de cooperare din domeniul drepturilor omului li s-au adaugat de curand activitati multiple de sensibilizare, pregatire si informare care se adreseaza publicului larg cat si specialistilor.

Politia si drepturile omului

Chiar cei care sunt responsabili pentru mentinerea ordinii au constituit mereu ei însisi un important grup tinta în ochii Consiliului Europei. O paleta bogata de programe intitulate "Politia si drepturile omului 1997-2000" au constituit baza programului prezent "Politia si drepturile omului – mai departe de 2000" Acest program serveste drept catalizator si urmareste promovarea, respectarea si protejarea drepturilor omului de catre membrii fortelor de politie. Programul presupune o cooperare pe termen lung între statele membre, identificarea necesitatilor, dezvoltarea si aplicarea planurilor de actiune si evaluari ale proiectului.

Un Comisar pentru drepturile omului

Postul de Comisar al drepturilor omului a fost instituit in 1999.

Comisarul este o institutie independenta imputernicita sa promoveze educatia, sensibilizarea asupra drepturilor omului, cat si respectarea acestor drepturi si sa asigure conformitatea deplina si eficienta cu instrumentele normative ale Consiliului Europei.

Jucand un rol complementar si esentialmente preventiv, Comisarul exercita functii diferite fata de cele ale Curtii europene a drepturilor omului si a altor organe conventionale. Fara a avea putere jurisdictionala, el ofera consilii, analize si recomandari statelor membre pentru remedierea insuficientelor legislative si prevenirea incalcarii drepturilor omului in practica.

Mandatul sau prevede, de asemenea, cooperarea cu alte institutii internationale pentru promovarea si protectia drepturilor omului, cat si posibilitatea de a interveni pe baza oricarei informatii pertinente care ii este furnizata de guverne, parlamente nationale, avocatul poporului sau alte institutii similare, particulari sau organizatii neguvernamentale.

Lucrand impreuna cu alte institutii ale Consiliului Europei, Comisarul poate adresa un raport, o recomandare sau un aviz asupra oricarei chestiuni specifice Comitetului Ministrilor cat si Adunarii Parlamentare. Primul Comisar al drepturilor omului este Alvaro Gil-Robles (Spania), care a fost ales de Adunarea Parlamentara in septembrie 1999. Thomas Hammarberg (Suedia) a fost ales pentru ocuparea acestui post la 5 octombrie 2005, preluand-ul efectiv in aprilie 2006.

Website

http://www.echr.coe.int
Curtea europeana a drepturilor omului

http://www.coe.int/T/E/Human_Rights
Directia generala a drepturilor omului

http://www.coe.int/t/commissioner/default_en.asp
Comisarul drepturilor omului