Consiliul Europei: puncte   de reper
  Comitetul Ministrilor
  Adunarea Parlamentara a   Consiliului Europei (APCE)
  Congresul Autoritatilor   Locale si Regionale   (CALRCE)
  Comisarul pentru   drepturile omului
  Secretarul General
 
  Sigla, drapelul, imnul si   premiile europei
  Organisme europene: a nu   se confunda
  Consiliul Europei si   Organizatiile   Neguvernamentale


Arhiva dosare speciale

Arhiva stiri
Multimedia
Statut si activitati
Cum sa te adresezi Curtii
ONG-uri care asigura    consultanta juridica
Jurisprudenta in limba    romana


Organizatii internationale

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
Web: http://www.echr.coe.int/echr

ETAPA INITIALA

Conventia europeana a drepturilor omului din 1950

Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, elaborata în cadrul Consiliului Europei, deschisa pentru semnare la Roma, la 4 noiembrie 1950, a intrat în vigoare în septembrie 1953. În spiritul autorilor sai, este vorba de luarea primelor masuri menite sa asigure garantarea colectiva a unora din drepturile enumerate în Declaratia universala a drepturilor omului din 1948.

Conventia consacra, pe de o parte, o serie de drepturi si libertati civile si politice si stabilea, pe de alta parte, un sistem vizând garantarea, respectarea de catre statele contractante a obligatiilor asumate de acestea. Trei institutii îsi împarteau responsabilitatea acestui control: Comisia Europeana a Drepturilor Omului (înfiintata în 1954), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (instituita în 1959) si Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, compus din ministrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor.

Conform Conventiei din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma au acceptat dreptul de plângere individuala, solicitantii individuali (particulari, grupuri de particulari sau organizatii neguvernamentale) puteau adresa Comisiei plângeri contra statelor contractante pe considerentul ca ar fi violat drepturile garantate de Conventie.

Cererile faceau mai întâi obiectul unei examinari preliminare de catre Comisie, care se pronunta în privinta admisibilitatii lor. Cele care erau retinute faceau obiectul unei încercari de reglementare amiabila. În caz de esec, Comisia redacta un raport care stabilea faptele si formula un aviz privind fondul afacerii. Raportul se transmitea Comitetului Ministrilor.

Atunci când statul acuzat a acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si oricare stat contractant interesat dispunea de un termen de trei luni, de la data transmiterii raportului catre Comitetul Ministrilor, pentru a aduce cazul în fata Curtii, pentru ca aceasta sa ia o hotarâre definitiva si obligatorie. Persoanele particulare nu erau abilitate sa sesizeze Curtea. Daca un caz nu era deferit Curtii, Comitetul Ministrilor hotara daca s-a violat sau nu Conventia si acorda, daca era cazul, satisfactie echitabila victimei. El era de asemenea raspunzator de supravegherea executarii hotarârilor Curtii.

EVOLUTIA ULTERIOARA

De la intrarea în vigoare a Conventiei, dezvoltari importante au intervenit ca urmare a adoptarii unui numar de treisprezece Protocoale aditionale. Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7, 12 si 13 au adaugat drepturi si libertati celor consacrate de Conventie. Protocolul nr. 2 a conferit Curtii puterea de a emite avize consultative. Protocolul nr. 9 a deschis petitionarilor individuali posibilitatea de a-si prezenta cauza în fata Curtii, sub rezerva ratificarii instrumentului respectiv de catre statul acuzat si a acceptarii de catre un comitet de filtrare. Protocolul nr.11 a restructurat mecanismul de control. Celelalte Protocoale se refereau la organizarea institutiilor înfiintate de Conventie si la procedura de urmat în fata acestora.

Începând din 1980, cresterea continua a numarului de cazuri aduse în fata organelor Conventiei a facut tot mai dificila sarcina de a mentine durata procedurilor în limite acceptabile. Supraîncarcarea sistemului a avut ca efect prelungirea excesiva a procedurii, care putea sa dureze cinci ani de la introducerea plângerii si pâna la decizia finala. Situatia s-a agravat odata cu aderarea de noi state contractante începând din 1990. Fata de 404 cazuri înregistrate în 1981, Comisia a înregistrat 2.037 cazuri în 1993 si 4.750 în 1997.

O reforma a mecanismului de control instituit prin Conventie se dovedea necesara ca urmare a multiplicarii numarului de plângeri, a cresterii continue a complexitatii lor si a extinderii Consiliului Europei, care a trecut de la 23 la 40 de state membre între 1989 si 1996. Este contextul în care un nou protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, Protocolul nr. 11, a creat o Curte unica si permanenta care a înlocuit cele doua institutii precedente. Scopul reformei, fixat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei reuniti la Viena la 9 octombrie 1993, a fost de a creste eficacitatea mijloacelor de protectie, de a reduce durata procedurilor, de a face sistemul accesibil fiecarei persoane si de a mentine nivelul ridicat al protectiei drepturilor omului. Rolul decizional al Comitetului Ministrilor a fost desfiintat.

În perioada celor trei ani de la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11 numarul cazurilor aduse în fata Curtii a înregistrat o crestere extraordinar de mare: de la 5.979 în 1998 la 13.858 în 2001, reprezentând o crestere de aproximativ 130%. Preocuparile în ceea ce priveste capacitatea Curtii de a face fata situatiei create n-au întârziat sa apara. În aceste conditii si-a croit drum ideea unei noi reforme. Conferinta ministeriala cu privire la drepturile omului (Roma, 3-4 noiembrie 2000), convocata pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a deschiderii spre semnare a Conventiei europene a drepturilor omului, a adoptat o declaratie referitoare la "Curtea Drepturilor Omului pentru Europa" prin care Comitetul Ministrilor a fost chemat sa "initieze, cât mai curând posibil, un studiu aprofundat al diferitelor posibilitati si optiuni în vederea asigurarii eficacitatii Curtii în lumina noii situatii".

Pe temeiul acestei Declaratii, Comitetul Ministrilor a creat, în februarie 2001, un Grup de evaluare, care si-a prezentat raportul în septembrie 2001. Grupul a recomandat elaborarea unui proiect de protocol la Conventie prin care Curtea sa fie autorizata sa decline examinarea plângerilor care nu ridica nici un aspect de fond potrivit Conventiei.

De asemenea, Grupul a recomandat întocmirea unui studiu de fezabilitate vizând "crearea în cadrul Curtii a unei divizii noi si separate pentru examinarea preliminara a plângerilor". La 8 noiembrie 2001, Comitetul Ministrilor a adoptat o declaratie în termenii careia raportul grupului de evaluare a fost salutat în mod calduros; totodata, s-au dat instructiuni Delegatilor ministrilor sa procedeze la examinarea urgenta a tuturor recomandarilor, inclusiv cele referitoare la adoptarea unui protocol de amendare a Conventiei.

NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Perioada de tranzitie

Depinzând de ratificarea de catre ansamblul statelor contractante, intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11 a avut loc la 1 noiembrie 1998, la un an dupa depunerea pe lânga Consiliul Europei a ultimului instrument de ratificare. Conceput ca o perioada pregatitoare, termenul mentionat, de un an, a permis, între altele, alegerea judecatorilor. Acestia au avut o serie de reuniuni pentru a lua masurile organizatorice si procedurale necesare pentru functionarea Curtii. Astfel, ei si-au ales presedintele, doi vicepresedinti (de asemenea presedinti de sectiune), doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri adjuncti. Ei au redactat si un nou regulament.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului a început sa functioneze la 1 noiembrie 1998, data intrarii în vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a încetat existenta. Totusi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (pâna la 31 octombrie 1999) sa instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea înainte de data intrarii în vigoare a Protocolului nr. 11.

Organizarea Curtii

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia amendata de Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante. Compozitia Curtii numara 45 de judecatori în prezent. Nu exista nici o restrictie în ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel încât reînnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.

Judecatorii îsi desfasoara activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira la atingerea vârstei de saptezeci de ani.

Curtea, în plenul ei îsi alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o perioada de trei ani. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia).

Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata atât din punct de vedere geografic, cât si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si tinând seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind în acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si, daca este cazul, sunt înlocuiti de vicepresedintii de sectiune.

Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, în cadrul fiecarei sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, întrucât ele efectueaza o mare parte din munca de filtrare efectuata pâna acum de Comisie.

Camere din sapte membri sunt constituite în cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales în numele statului interesat participând de drept. Atunci când judecatorul ales în numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el participa în calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti.

Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei ani. În afara membrilor de drept – presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni – ea se compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante.

Curtea dispune de o Grefa condusa de un grefier ales de plenul acesteia si plasat sub autoritatea presedintelui Curtii. El este asistat de unul sau mai multi grefieri adjuncti alesi de asemenea de plenul Curtii. Fiecare dintre cele patru sectiuni judiciare este asistata de un grefier si un grefier adjunct.

Rolul grefei este acela de a asigura Curtii sprijinul juridic si administrativ în exercitarea functiunilor sale judiciare. Ea se compune din juristi, personal tehnic si administrativ si traducatori.

Sarcina principala a Grefei consta în tratarea si pregatirea în vederea deciziei a cererilor mentionate de indivizi Curtii. Juristii Grefei sunt repartizati în 20 de divizii. În afara diviziilor care se ocupa cu tratarea cererilor, Grefa dispune si de o serie de divizii pentru urmatoarele sectoare de activitate: informatica, informatie privind jurisprudenta si publicatiile, cercetare si biblioteca, relatiile cu presa si publicul, administratia interna. Exista, de asemenea, doua divizii lingvistice si un birou central care gestioneaza corespondenta, dosarele si arhivele Curtii. În prezent numarul total al personalului de care dispune Grefa este de 500.

Procedura în fata Curtii

1. Generalitati
Fiecare stat contractant (cerere statala) sau orice persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere invocând violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Conventie. O nota pentru îndrumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la grefa.

Procedura în fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si publica. Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti sunt accesibile publicului.

Solicitantii individuali pot supune ei însisi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a înfiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu au resurse suficiente.

Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate în una din limbile oficiale ale statelor contractante. Îndata ce solicitarea a fost declarata admisibila, trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea în continuare a limbii folosite în cerere.

2. Procedura referitoare la admisibilitate
Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o camera.

Un comitet poate declara, în unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci când o astfel de hotarâre poate fi luata fara alta examinare.

În afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se pronunta în privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, în general prin decizii separate, dar când este cazul, prin decizii unice.

Camerele pot oricând sa renunte în favoarea unei Mari Camere atunci când un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotarârea data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna în termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei.

Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa.

 Luate cu majoritate de voturi, hotarârile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului.

3. Procedura referitoare la fond
Îndata ce Camera a hotarât sa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv în ceea ce îl priveste pe reclamant, o eventuala cerere de "satisfactie echitabila" si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei.

Presedintele Camerei poate, în interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata în afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, în împrejurari exceptionale, sa ia parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar în caz poate interveni de drept.

 În cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate încheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.

4. Hotarârile
Camerele iau hotarâri cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotarârii, fie opinia sa separata – concordanta sau diferita - fie o simpla declaratie de dezacord.

În decurs de trei luni de la data pronuntarii hotarârii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotarârea, si un alt judecator, ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.

Hotarârea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau mai înainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere.

Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarâri care este definitiva.

Toate hotarârile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele pârâte în cauza.

Controlarea executarii deciziilor Curtii si constatarea încalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor, care asigura, în special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor încalcari. El verifica, de asemenea, efectuarea platii catre reclamant/a a satisfactiei echitabile acordate de Curte si, în anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).

Plângerile individuale se refera la chestiuni din ce în ce mai diverse:

  • disparitii si asasinate;
  • tortura si rele tratamente pentru detinuti;
  • privarea arbitrara de libertate;
  • absenta accesului la un tribunal;
  • absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
  • ascultarea telefoanelor;
  • deportarea si extradarea;
  • discriminarea homosexualilor;
  • libertatea presei;
  • drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;
  • ingerinte asupra dreptului la proprietate;
  • dezvoltarea partidelor politice.

5. Avizele consultative
Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarârea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.

Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate – concordanta sau diferita – fie o simpla declaratie de dezacord.

NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarârea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi. Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate – concordanta sau diferita – fie o simpla declaratie de dezacord.
În ciuda reformei de functionare a Curtii efectuate în 1998, instanta de la Strasbourg este din nou amenintata cu sufocarea datorita afluxului neîncetat de cereri. Relevant în acest sens este raportul final supus Comitetului Ministrilor de Comisia permanenta pentru drepturile omului în 2003. Astfel, raportul face referire la situatia creata într-un singur an, 2003, în cursul caruia Curtii i-au fost înaintate aproximativ 39.000 de cereri. Dintre acestea, doar 753 au fost declarate admisibile, peste 90% dintre cererile primite fiind declarate inacceptabile si sterse de pe rol. În acelasi an 2003 Curtea a emis 703 hotarâri, dintre care cca. 60% priveau cazuri repetitive, invocând probleme de fond examinate deja de Curte. Pentru a depasi situatia de blocaj mentionata, Comisia permanenta pentru drepturile Omului a propus efectuarea unei noi reforme a sistemului existent. Retinând propunerea, Comitetul Ministrilor a adoptat, cu ocazia sesiunii sale din mai 2004, Protocolul nr. 14 la Conventia europeana a drepturilor omului având drept finalitate reforma preconizata de Comisia permanenta pentru drepturile omului. Imediat dupa adoptare, Protocolul nr. 14 a fost semnat de 17 state: Armenia, Croatia, Elvetia, Estonia, Danemarca, Franta, Georgia, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, România si Slovenia. Vizând întarirea eficacitatii Curtii, reforma se adreseaza în special urmatoarelor trei aspecte: prevenirea violarilor drepturilor omului la nivel national si ameliorarea recursurilor interne, optimizarea eficacitatii de triere si de tratare a cererilor, ameliorarea si accelerarea executarii hotarârilor Curtii. Sintetizate, solutiile concrete propuse constau în urmatoarele masuri de remediere:

 1. Pentru executarea mai eficace la nivel national se are în vedere adoptarea de catre Comitetul Ministrilor a trei recomandari privind formarea si educarea universitara, verificarea compatibilitatii legislatiilor si practicii cu prevederile Conventiei europene a drepturilor omului si ameliorarea recursurilor interne.

2. Pentru o functionare mai eficienta a Curtii Protocolul nr. 14 la Conventie aduce în principal urmatoarele trei schimbari: - Cazuri evident inadmisibile: hotarârile de admisibilitate în aceste cazuri, adoptate în prezent de un comitet format din trei judecatori, vor fi luate de un singur judecator, asistat de raportori ce nu fac parte din organele judiciare. - Cazuri repetitive: când cazul face parte dintr-o serie rezultând din aceeasi deficienta structurala la nivel national, se propune ca el sa fie declarat admisibil si transat de un comitet format din trei judecatori – în locul unei camere de sapte judecatori – în cadrul unei proceduri simplificate. - Un nou criteriu de admisibilitate: pentru a asigura o suplete mai mare a Curtii, se prevede o noua conditie de admisibilitate – pe lânga cele existente precum epuizarea cailor de recurs interne, termenul de sase luni. Conform noului criteriu, Curtea va putea declara inadmisibile cazurile în care petentul nu a suferit un prejudiciu important, cu conditia ca "respectarea drepturilor omului" sa nu oblige Curtea sa examineze cazul pe fond si sa nu respinga nici un caz care nu a fost examinat în mod corespunzator de un tribunal intern.

3. Pentru executarea mai eficace a hotarârilor Curtii, Comitetul Ministrilor va fi autorizat, în termenii Protocolului nr. 14, sa introduca o procedura în fata Curtii imediat ce un stat refuza sa se conformeze hotarârii Curtii (o decizie în acest sens se adopta de Comitetul Ministrilor cu majoritatea de doua treimi). Pentru a putea supraveghea executarea hotarârilor Curtii si a decide masurile ce se impun, Comitetul Ministrilor va putea, de asemenea, sa ceara Curtii interpretarea unei hotarâri.

4. Modificarea mandatului judecatorilor: potrivit dispozitiilor Protocolului nr. 14, mandatul judecatorilor nu va mai fi de sase ani reeligibil, ci de noua ani nereeligibili.

ANEXA I
Titlurile articolelor Conventiei europene a drepturilor omului introduse de Protocolul nr. 11

Conventia din 1950
Articolul 2: Dreptul la viata
Articolul 3: Interzicerea torturii
Articolul 4: Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
Articolul 5: Dreptul la libertate si securitate
Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil
Articolul 7: Nici o pedeapsa fara lege
Articolul 8: Dreptul la respectarea vietii personale si familiale
Articolul 9: Libertatea de gândire, constiinta si religie
Articolul 10: Libertatea de expresie
Articolul 11: Libertatea de întrunire si asociere
Articolul 12: Dreptul la casatorie
Articolul 13: Dreptul la o despagubire efectiva
Articolul 14: Interzicerea discriminarii

Protocolul nr. 1
Articolul 1: Protectia proprietatii
Articolul 2: Dreptul la educatie
Articolul 3: Dreptul la alegeri libere

Protocolul nr. 4
Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorie
Articolul 2: Libertatea de circulatie
Articolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilor
Articolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor

Protocolul nr. 6
Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea

Protocolul nr. 7
Articolul 1: Garantii procedurale în caz de expulzare a strainilor
Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie în probleme penale
Articolul 3: Dreptul la indemnizatie în caz de eroare juridica
Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
Articolul 5: Egalitatea între soti.

Organizatie politica creata in 1949, Consiliul Europei actioneaza pe intregul continent in sensul promovarii democratiei si drepturilor omului. De        asemenea, el elaboreaza in cele 47 de state membre raspunsuri comune la provocarile sociale, culturale si juridice.

© 2004 - Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucuresti
design by adVice