Multiculturalismul este o dimensiune importantă a identităţilor noastre naţionale [04/12/09] - Strasbourg: Rasismul, xenofobia, islamofobia, antiţigănismul, antisemitismul, homofobia şi alte fobii împotriva celuilalt încă se regăsesc în Europa de astăzi. Minorităţile sunt ţinta discursului plin de ură, a violenţei şi discriminării sistematice, mai ales pe piaţa muncii. Politicienii responsabili trebuie să ia mult mai în serios aceste tendinţe negative. Este nevoie să se analizeze şi să se trateze cauzele profunde ale acestui eşec politic şi uman. Odată cu criza economică intoleranţa a câştigat teren. Am observat în cadrul misiunilor mele că grupările şi partidele extremiste sunt mai active şi mai ameninţătoare ca înainte şi că au reuşit să racoleze mai mulţi adepţi, mai ales dintre tinerii fără locuri de muncă. Romii, deja marginalizaţi, sunt din ce în ce mai vizaţi şi trebuie să facă faţă unor atacuri violente faţă de care partidele politice şi ceilalţi reprezentanţi ai populaţiei majoritare au o reacţie slabă şi confuză. Globalizarea ar putea fi unul dintre motivele acestei probleme. Creşterea mişcării populaţiei în interiorul şi între ţări, exact ca revoluţia informatică, a contribuit la propagarea unui sentiment de insecuritate. Se pare că din ce în ce mai mult, oamenii au nevoie să-şi definească propria identitate într-o lume a schimbării rapide. In Franţa, preşedintele Sarkozy a supus unei largi dezbateri problema identităţii naţionale. In alte ţari ale Europei, se ridică voci solicitând definirea identităţii. Aceste discuţii pot fi utile daca se evită capcana promovării unei singure identităţi care stabileşte prin definiţie cine este inclus şi, pe cale de consecinţă, cine este exclus. In ciuda tristei istorii a discriminării şi oprimării minorităţilor şi grupurilor vulnerabile, Europa a beneficiat întotdeauna de caracterul său intrinsec pluralist, cu multiple faţete. Multiculturalismul este o valoare care trebuie protejată. Sper ca dintre cei care participă la aceste dezbateri privind identitatea naţională, câţiva să fi citit două cărţi de mare interes: Identitate şi Violenţă de Amartya Sen şi Celălalt de Ryszard Lapuscinski. Profesorul Sen observă că lumea este din ce în ce mai mult văzută ca o federaţie de religii şi civilizaţii, ignorându-se toate celelalte moduri în care oamenii se autodefinesc. El pune la îndoială prezumţia că oamenii pot fi categorisiţi într-un singur mare sistem. El are efectiv dreptate. Noi toţi aparţinem mai multor categorii care nu se limitează la apartenenţa noastră etnică, la naţionalitatea noastră sau la convingerile religioase. Fiecare se autodefineşte şi prin raportul la originea sa geografică, la sexul său, la orientarea sa sexuală, la condiţia de părinte, la limba pe care o vorbeşte, la educaţia sa, la profesia sa, clasa socială, opinii politice, generaţie, sănătate, mod de utilizare a timpului liber, angajarea într-o asociaţie etc. Persoana în sine este singura care poate să determine ce este mai important în raport cu identitatea sa particulară sau cu apartenenţa sa la un anumit grup. Dacă naţionalitatea sau religia sunt cruciale pentru unii, asta nu înseamnă că sunt pentru toata lumea. De exemplu, este la fel de fals să se creadă că majoritatea musulmanilor merg vinerea la moschee precum este că toţi creştinii sunt practicanţi. Experienţa a arătat că atunci când puterea statală sau altă putere impune o identitate pretinsă unică – o civilizaţie sau o religie particulară de exemplu – ea creează condiţiile unei confruntări din partea unui segment al populaţiei. Dl. Sen subliniază riscul ca exacerbarea unui sentiment identitar al unui singur grup să se transforme într-o armă puternică împotriva altui grup. Solidaritatea din interiorul unui grup poate hrăni opoziţia altor grupuri. Dl. Kapuschinski, jurnalist şi scriitor polonez, notează că aproape toate civilizaţiile au avut o tendinţă narcisistă care a condus la aroganţă şi dispreţ faţă de ceilalţi. Trebuie să învăţăm din lecţiile istoriei. După el, identitatea individuală depinde foarte mult de cum te priveşte celălalt, de aceea sunt importante schimburile între diferitele grupuri. Pledând pentru multiculturalism, el subliniază că abilitatea de a trăi într-o lume multiculturală necesită un puternic şi matur sens al identităţii proprii. Iată unde scăderea încrederii în sistemul politic şi consecinţele crizei economice ar putea fi cele mai periculoase. Un şomaj larg răspândit este o ameninţare reală la adresa relaţiilor şi respectului între oameni, aşa cum sunt ei. Şomajul duce la scăderea încrederii în sine şi poate fi exploatat cu uşurinţă de grupurile extremiste, care oferă „identitate” atacându-i pe ceilalţi, în special pe cei vulnerabili. Care sunt provocările concrete pentru politicile naţionale din sfera drepturilor omului? - statele trebuie să promoveze în mod activ principiile fundamentale ale pluralismului, toleranţei şi cunoaşterii, care stau la baza democraţiei; - respectând aceste valori esenţiale, ar trebui să fie mai sensibil la diversitatea care există în societate şi să ia măsuri pentru a permite membrilor grupurilor minoritare să-şi determine propria identitate şi să şi-o exprime; - statul ar trebui să creeze la nivel naţional, regional sau local mecanisme consultative care să instituţionalizeze păstrarea unui dialog sincer, deschis şi permanent cu reprezentanţii tuturor grupurilor ne-dominante, precum minorităţile. Aceste organe consultative ar trebui să aibă un statut juridic clar şi să fie deschise tuturor (inclusive) şi reprezentative; - drepturile sociale sunt absolut cruciale pentru a se evita adâncirea diferenţelor şi continuarea nedreptăţilor. Minorităţile suferă disproporţionat ca urmare a acestor inegalităţi şi, mai mult, tind să devină ţapi ispăşitori când la alte segmente ale populaţiei creşte dezamăgirea; - sunt necesare în continuare măsuri concrete pentru a acţiona împotriva discriminării latente din politicile publice şi private de ocupare a forţei de muncă. Mai multe eforturi trebuie făcute pentru recrutarea minorităţilor în profesii sociale simbolice din domeniile: poliţiei, educaţiei cât şi în posturi politice; - sistemul de învăţământ trebuie tratat ca o prioritate politică pentru instaurarea unei educaţii primare şi secundare cu adevărat inclusivă. Respectul celuilalt trebuie înscris în programă, aşa cum preconizează Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului; - drepturile omului ar trebui să stea la baza politicilor din domeniul migraţiilor; - trebuie stopate ura şi discriminările împotriva romilor. Problema rămâne scandaloasă şi arată că guvernele europene nu fac tot ce ar trebui pentru garantarea aceloraşi drepturi tuturor. Un bun început ar consta în transmiterea unor scuze oficiale pentru încălcările din trecut; - o legislaţie comprehensivă anti-discriminare ar trebui adoptată şi organisme de monitorizare ar trebui înfiinţate pentru a garanta tuturor egalitatea; - măsurile în favoarea egalităţii de şanse ar trebui consolidate, chiar daca au fost obţinute rezultate bune până în prezent în acest domeniu. Ar trebui evidenţiate, printre altele, legăturile de interdependenţă care există, inclusiv cu migranţii; - grupurile diferite ar trebui să poată să se integreze deplin în societate şi, în timp, să arate ce pot aduce ei sau cultura lor. Trebuie încurajată curiozitatea şi cunoaşterea, cât şi o viziune dinamică asupra viitorului în locul fricii şi suspiciunii. „Crearea punţilor de cunoaştere” scrie Kapuscinski „nu este numai o datorie etică ci şi o sarcină urgentă a timpurilor noastre într-o lume unde totul este atât de fragil şi unde există atât de multă demagogie, dezorientare, fanatism şi rea voinţă” Thomas Hammarberg * Acest punct de vedere poate fi publicat in ziare sau pe internet fără un consimţământ prealabil, cu condiţia ca textul să nu fie modificat iar sursa originală să fie indicată în felul următor: Disponibil şi pe website-ul Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei la www.commissioner.coe.int

|Arhiva stiri|