Noi Realităţi - Reforma Consiliului Europei [20/01/10] - Strasbourg: Cu şaizeci de ani in urma, Europa a ajuns la o răscruce. Lecţia învăţata în trecut a fost aceea că o pace durabilă trebuie bazată pe mai multe, nu numai pe stabilitatea militară. Prin stabilirea de norme şi standarde în domeniul democraţiei, drepturilor omului şi al principiilor statului de drept, a fost inventat conceptul de securitate „soft” (soft security). Acesta a fost văzut ca o condiţie prealabilă pentru o pace durabilă, după cele două războaie îngrozitoare din Europa. Consiliul Europei a fost creat pentru a avea grijă de această dimensiune a securităţii. Ulterior, a fost convocată Conferinţa de la Helsinki şi a fost creat OSCE-ul, care a elaborat regulile comune pentru o coexistenţă paşnică. Europa s-a mişcat de la naţionalism spre internaţionalism. Uniunea Europeana a consolidat considerabil această dimensiune a securităţii „soft” prin integrarea politică şi economică a statelor sale membre. Standardele Consiliului Europei: democraţia, drepturile omului şi statul de drept au stat la baza integrării şi extinderii Uniunii Europene. Conceptul de combinare a securităţii obligatorii (hard security) cu securitatea „soft” (soft security) este încă foarte relevant pentru eforturile de consolidare a previzibilităţii şi stabilităţii în Europa. Securitatea obligatorie nu poate funcţiona fără securitatea „soft” şi invers. Trebuie să ne reamintim întotdeauna ceea ce a spus Willy Brandt: „Securitatea în Europa este indivizibilă – este pentru toţi sau pentru nimeni”. Consiliul Europei este parte integrantă a unui concept de securitate europeană mai extins, care creează un spaţiu al stabilităţii şi al securităţii democratice colective. Putem să o denumim securitatea „profundă”. Consiliul Europei este, de aceea, un partener indispensabil pentru promovarea acestui concept de securitate profundă şi pentru a-l dezvolta mai departe. Care sunt particularităţile care legitimează rolul nostru într-o Europă în schimbare rapidă? In primul rând, activitatea Consiliului Europei de apărare a valorilor europene comune, nu este legată de chestiunile economice, militare şi geostrategice, fapt pentru care se bucură de un înalt nivel de încredere şi oferă legitimitate activităţilor de monitorizare. Acest rol nepolitic şi bazat pe expertiză trebuie exploatat în continuare, de exemplu în conflictele îngheţate de pe continentul european. In al doilea rând, Consiliul Europei este singura organizaţie veritabil europeană care acoperă întregul continent. Nu este cazul Uniunii Europene, chiar dacă se ţine cont de ţările candidate şi de ţările asociate. OSCE-ul cuprinde ţări ne-europene care nu au neapărat o viziune identică cu cea a Consiliului în materia drepturilor omului şi a funcţionării instituţiilor democratice. De exemplu Statele Unite încă mai foloseşte pedeapsa cu moartea. In al treilea rând, Consiliul Europei este singura organizaţie care are mandatul şi instrumentele necesare pentru a monitoriza efectiv şi comprehensiv respectarea obligaţiilor în materia drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept. Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un instrument excepţional fără echivalent pe nici un continent, în nici o perioadă de timp. Ultimul punct, dar nu cel din urmă, faptul că Organizaţia acoperă toate ţările europene şi are instrumente de monitorizare, prezenţă pe teren, parlamentari din toate ţările, contacte unice cu guvernele locale şi regionale, o cooperare strânsa cu ONG-urile, face din Consiliul Europei o instituie unică dotată cu un acces excepţional la cunoaştere şi la informaţii. Puse împreună şi utilizate corect, aceste informaţii vor permite Consiliului Europei să anticipeze şi să contribuie la găsirea unor soluţii pentru marile probleme sociale şi politice care ţin de domeniul său şi de care trebuie să se ocupe în mod adecvat înainte de a fi prea târziu. O privire rapidă asupra actualelor probleme cu care societăţile noastre se confruntă, este suficientă pentru a înţelege că stabilitatea socială nu este garantată. Ne confruntăm cu o neîncredere şi intoleranţă crescută în aproape toate ţările noastre membre, împletite cu probleme economice, sociale şi de migraţie. George F. Kennan a spus că în miezul fiecăruia dintre noi există un pic de totalitarism. Consiliul Europei trebuie să se opună resurgenţei acestor tendinţe totalitare. Consiliul Europei trebuie să fie farul Europei şi o structură de alertă precoce. Ţin să vă amintesc cuvintele teologului Reinhold Niebuhr, care a afirmat: capacitatea omului pentru justiţie face democraţia posibilă, dar înclinaţia omului spre injustiţie face democraţia necesară. Istoria ne arata ca democraţia nu poate supravieţui fără stabilitate socială. Drepturile sociale nu pot fi asigurate fără drepturi democratice. De aceea, Consiliul Europei trebuie să fie casa în care drepturile omului şi drepturile sociale să constituie parte integrantă a aceleaşi lupte pentru pace şi stabilitate. Trebuie să recunoaştem, de asemenea, faptul că drepturile sociale şi drepturile omului nu pot fi obţinute numai prin vorbe – protecţia lor trebuie să fie sistematică şi instituţională. De aceea, Organizaţia trebuie să continue să ajute la construirea instituţiilor democratice în toate statele membre şi să-şi protejeze instituţiile proprii, în special Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Numai prin recunoaşterea acestor trei elemente imperative şi prin reformarea Organizaţiei noastre ne putem confrunta cu noi realităţi ale continentului nostru, putem deveni un partener relevant şi ne putem îndeplini rolul nostru menţionat în statut: de a contribui la unitatea europeană. Obiectivele reformei sunt următoarele: - Să se revitalizeze Consiliul Europei ca organism politic şi organizaţie inovativă; - Să se concentreze activitatea asupra unui număr mai mic de proiecte, selectate in funcţie de valoarea lor adăugată cea mai mare, - Să se dezvolte o organizaţie flexibilă care să fie mai vizibilă şi mai relevantă pentru cetăţenii Europei. Primul pilon este: guvernarea In vârful acestui pilon se află desigur Comitetul Miniştrilor, având în vedere că suntem o Organizaţie interguvernamentală. Consiliul Europei este o organizaţie cu multe entităţi. Voi face tot posibilul pentru a coordona activităţile cu aceste entităţi şi sper ca toate aceste entităţi să vadă necesitatea de a trece printr-un proces de reformare, discutând despre rolul lor în această Organizaţie. Acum, ceea ce doresc să fac este următorul lucru: să consolidez Departamentul General al Afacerilor Politice integrându-i: consilierea, analiza şi relaţiile externe şi creând o noua Celulă de Planificare Politică care să anticipeze provocările şi să ofere analize previzionale. Cred că această Organizaţie se uită prea mult în interiorul ei şi prea puţin spre viitor. De exemplu am descoperit că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a fost o surpriză. Bineînţeles, ar fi trebuit să începem analiza acesta cu doi ani în urmă – cum va afecta tratatul Europa şi Consiliul Europei. Cred, de asemenea, că este nevoie să adunăm toată informaţia despre care am vorbit mai devreme. Acesta este un loc unic pentru strângerea informaţiilor datorită tuturor instrumentelor şi mecanismelor şi entităţilor pe care le avem. Problema este că nu le putem folosi cum trebuie, aşa cum preşedintele Obama a spus despre recentele încercări de atac terorist că diferitele servicii de informaţii au avut toate informaţiile necesare dar nu au fost în stare să le pună împreună. Cred că suntem, mai mult sau mai puţin, în aceeaşi situaţie. Ar trebui să putem aduna întreaga informaţie pentru a putea deveni un far al Europei, cu radarul pornit în permanenţă. De aceea este nevoie să consolidez Departamentul de Afaceri Politice cu această nouă Celulă de Planificare Politică, care este numai un instrument, ea nu poate face treaba în locul nostru. Trebuie să vedem ce trebuie să facem noi şi ce trebuie să facă această Celulă. Apoi trebuie să realizăm o analiză completă a comunicării. Ca prim pas, am iniţiat un audit al diferitelor servicii de comunicare şi a resurselor alocate lor. Pentru a îmbunătăţi instrumentele noastre bugetare trebuie să avem un buget transparent, care să poată fi uşor utilizat şi prezentat într-un singur document. Am spus deja multora că atunci când am intrat în această Organizaţie am încercat să înţeleg ce face Consiliul Europei citind diferite documente. Avem Bugetul şi Programul de Activităţi, dar pot spune oricui să nu le citească. Nu va înţelege nimic! Trebuie să avem un nou buget, combinând bugetul şi programul de activităţi. Explicând clar ceea ce facem avem oportunitatea de a discuta şi a stabili priorităţile în această sală ca şi în alte săli. Pentru a atinge acest scop, am intenţia de a crea un nou Serviciu Buget şi Programe sub autoritatea Departamentului General de Administraţie şi Logistică, pentru ca planificarea activităţilor şi a resurselor să fie direct corelate. Nu avem nici un timp de pierdut în această importantă problemă care trebuie sa fie rezolvată pentru bugetul 2011. Trebuie să ne evaluam activitatea. In acest scop, ne trebuie un nou instrument de controlare a calităţii. De aceea, as dori să înfiinţez un nou serviciu de control intern independent, responsabil de toate aspectele de control al calităţii activităţii noastre, întâi şi cel mai important: auditul evaluării şi al performanţelor. Acest nou serviciu va fi condus de Auditorul Intern. Nu pentru că mă plâng de angajaţi şi de ceea ce fac ei. Acesta este şi pentru ei un instrument care evaluează ceea ce fac mai bine. Este întotdeauna un avantaj să lucrezi într-o organizaţie care încearcă în permanenţă să lucreze mai bine şi să se concentreze mai mult asupra obiectivelor. Avem nevoie de noi măsuri de personal pentru a asigura mobilitatea, flexibilitatea şi controlul cheltuielilor. Voi intra în mai multe detalii când, în primăvara aceasta, voi prezenta propunerile privind priorităţile anului 2011. Al doilea este pilonul operaţional Trebuie să analizăm în mod comprehensiv programul de activităţi, inclusiv activităţile de monitorizare şi să ne concentrăm pe impactul şi plus valoarea lor şi nu pe ideea dacă o activitate aparţine activităţilor de bază sau factorilor care permită realizarea activităţilor de bază. Ceea ce contează este impactul pe care activitatea o are. Trebuie să ne concentrăm activităţile în domeniile în care avem avantaje reale comparative – să facem ceea ce alţii nu pot face. Ar trebui să mergem în direcţia cu mai puţine proiecte şi programe, dar mai eficiente. Având în vedere constrângerile financiare, trebuie să luăm în considerare mai mult utilizarea acordurilor parţiale şi a contribuţiilor voluntare. Avem nevoie de o revizuire completă a prezenţei noastre în ţările membre pentru a fi cât mai vizibili şi eficienţi. Ştiu că s-a solicitat un document la sfârşitul acestui an, voi reveni la dumneavoastră cât de repede pot cu un document conceptual privind întreaga noastră prezenţă externă. Obiectivul este să creăm o reţea de Birouri ale Consiliului Europei care să nu mai fie considerată ca o anexă ad-hoc a Organizaţiei, ci ca o parte integrantă a sistemului Consiliului Europei. Acest lucru va avea loc în condiţii de neutralitate bugetară strictă, fără să dubleze sau să intre în competiţie cu alte organizaţii care au prezenţă în teren. Al treilea pilon se referă la structuri După cum am mai menţionat, Secretariatul trebuie să fie structurat astfel încât să atingă obiectivele politice ale Organizaţiei, să faciliteze transversalitatea şi coordonarea, având în acelaşi timp în vedere necesitatea de a fi eficienţi din punct de vedere financiar. De aceea, doresc în primul rând să reformez Serviciul de Afaceri Politice cu o nouă Celulă de Planificare Politică, reintegrând Relaţiile Externe în acest departament şi lăsând activităţile operaţionale curente ale DG-DPA în altă parte. Protocolul va deveni un serviciu independent sub autoritatea mea. Departamentul de Planificare Strategică va fi dizolvat iar funcţiile lui vor fi transmise Directoratului General de Administraţie şi Logistică, Inspecţie Internă şi Afaceri Politice. Aş dori să repet că natura reformei constă în consolidarea importanţei politice şi a eficienţei Consiliului Europei. Toate modificările administrative sunt dictate de obiectivele politice şi nu invers. Voi reveni în faţa dumneavoastră cât de repede cu mai multe măsuri structurale. Al patrulea pilon al reformei se referă la Convenţia europeană a drepturilor omului Este clar că trebuie să analizăm modul de funcţionare a Curţii. Voi conlucra cu preşedintele şi cu grefierul pentru a încerca să abordăm toate problemele esenţiale referitoare la viitorul Curţii. Protocolul 14 este, desigur, foarte important, dar nu suficient şi trebuie luate măsuri suplimentare la Interlaken, iar ideile pe care Interlaken le va prezenta trebuie urmate. Acesta este, de asemenea, un proces în desfăşurare. Pentru a fi mai explicit, nu putem continua să facem ceea ce am făcut în ultimii cinci/şase ani adică, să transferăm bani de la bugetul pentru activităţi şi programe la Curte, deoarece în curând nu vor mai fi bani pentru programe sau activităţi. Trebuie să căutăm alte soluţii. Ceea ce vă prezint astăzi este un pachet care conţine atât aspectele procedurale cât si cele organizaţionale ale reformei. Cred că este mai mult decât o prezentare a „ideilor iniţiale” pe care aţi cerut-o când a fost adoptat bugetul pentru 2010 in noiembrie anul trecut. Am încercat să fiu clar şi complet, pe cât posibil, la acest moment cu privire la munca care trebuie făcută. Timpul este esenţial şi am spus deja că obiectivele noastre nu pot fi realizate numai prin cuvinte. Unele părţi ale reformei trebuie puse în aplicare imediat, altele vor lua mai mult timp. O reformă este un proces, nu un eveniment, însă munca trebuie să înceapă acum. Aş vrea să subliniez că acesta este un proces în care toată lumea ar trebui să participe, inclusiv personalul. Această Organizaţie este o organizaţie a angajaţilor care reprezintă principala noastră resursă şi de aceea voi fi în permanent contact şi cu personalul. Am început deja consultările pentru a coopta angajaţii în realizarea acestor obiective principale şi anume: de a face Organizaţia mai mobilă, mai flexibilă şi, de asemenea, mai eficientă în a controla cheltuielile acestei Organizaţii. Europa a ajuns din nou la un punct de cotitură, la fel şi Consiliul Europei. Trăim vremuri noi Peisajul politic este în schimbare. Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, ceea ce permite aderarea Uniunii Europene la Convenţia noastră pentru apărarea drepturilor omului şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Federaţia Rusă a aprobat ratificarea Protocolului 14, ceea ce înseamnă că Federaţia Rusă reconfirmă importanţa Consiliului Europei şi a Curţii, importanţa Europei, precum şi necesitatea procesului de reformă în Rusia. Acesta este un moment istoric pentru Europa. Ceea ce putem realiza este următorul lucru: toate statele naţiuni şi, de asemenea, Uniunea Europeană cu importanţa ei politică şi economică pot exista sub aceleaşi standarde, reguli, legi şi aceeaşi Curte. Statele Uniunii Europene şi statele ne-membre ale Uniunii Europene sunt în aceeaşi barcă urmărind un viitor comun. O Europă unită fără linii de separare. Voi fi foarte clar: Consiliul Europei trebuie să joace un rol crucial pentru a atinge acest obiectiv, dar nu putem face acest lucru fără a fi în măsură să reformăm şi să modernizăm instituţiile noastre. Există însă alte realităţi care schimbă din interior societăţile noastre. Una dintre ele este că devenim multiculturali, iar continentul nostru este încă un continent al minorităţilor. Problema principală este cum vom trăi împreună. Filozoful francez Pascal Bruckner denumeşte situaţia din Europa ca o stare de pace, confort şi fericire individuală la care nu dorim să renunţăm. Ne-am mutat din zona de război în zona democraţiilor moderne, însă acum suferim de o oboseală mentală când ne confruntăm cu anumite culturi cu impact, care provoacă societăţile noastre. Permiteţi-mi să fiu clar in acest sens: Dacă nu acţionăm asupra acestor provocări vor apărea noi linii de separare în societăţile noastre. Consiliul Europei este un forum atotcuprinzător în care aceste provocări pot fi adresate. Motivul pentru care am răspuns pozitiv, fiind ales Secretar General, este acela că aţi hotărât să începeţi un proces de reformare şi revitalizare a Consiliului Europei. Acum fac apel la noi toţi să folosim această oportunitate pentru a reînnoi viziunea noastră şi a Organizaţiei noastre, pentru a asigura noilor generaţii un viitor bazat pe democraţie, drepturile omului şi principiile statului de drept, fără noi linii de separare între naţiuni şi în interiorul naţiunilor. Vă mulţumesc pentru atenţie.

|Arhiva proiecte prioritare|